N-am mai scris de multă vreme.. Nu am avut inspirație și am considerat că nu am nimic de spus. Până acum.

Titlul este destul de sugestiv… și postarea acesta se datorează unor observații.. Am constatat că sunt multe persoane, care intră ușor în „oala” pesimiștilor dar cred despre ele că sunt de fapt realiste. Persoanele respective cred că dacă se așteaptă la ce e mai rău.. sunt „conectate” la realitate. Să fie oare așa?

REALÍSM s.n. ….. ♦ Atitudine a omului care are simțul realității; spirit practic. [Pr.: re-a-] – Din fr. réalisme.

PRÁCTIC, -Ă, practici, -ce, adj. 1. .. 2. (Despre oameni) Care știe să se orienteze în viața de toate zilele, care știe să aplice cunoștințele la viața de toate zilele, care are simțul realității; p. ext. îndemânatic, destoinic, priceput. – Din fr. pratique, lat. practicus.

OPTIMÍSM n. 1) (în opoziție cu pesimism) Concepție asupra vieții dominată de încredere în viitor și în oameni. 2) Tendință de a vedea părțile pozitive ale oamenilor și ale realității. /<fr. optimisme, germ. Optimismus

PESIMÍSM s.n. Atitudine a omului care privește cu neîncredere viața și pe semenii săi și care consideră că toate situațiile au un deznodământ fatal; concepție filozofică, opusă optimismului, potrivit căreia răul, iluzia, suferința predomina în lume și nu pot fi înlăturate, fiindu-i inerente. ♦ Sentiment de tristețe, de amărăciune și de neliniște; stare sufletească de deprimare. – Din fr. pessimisme, germ. Pessimismus.

După toate definițiile și experiența mea, consider că omul realist este de fapt practic și știe să se adapteze astfel încât să se descurce. Dar ca să te descurci implică încredere (atât în tine cât și în persoanele apropiate), deci optimism. Omul realist își pune în valoare inteligența, nu doar intelectualitatea.

Pesimismul este inutil din punctul meu de vedere; „simplificat” totul s-ar reduce la suferință, deci ce rost are să mai încercăm ceva.. când totul va eșua. Pesimiștii au tendința de a vedea doar ce nu le convine. Unui pesimist îi intri greu în voie, și în general sunt persoane destul de dificile.. Dragi pesimiști, de ce credeți că cei din jur sunt obligați să vă suporte „toanele” și „tăierile de elan”? Cum credeți că sunteți de ajutor?

O persoană cu adevărat realistă acceptă atât faptul că lucrurile pot lua o întorsătură proastă dar și varianta în care lucrurile pot lua o întorsătura foarte bună. Își păstrează toate „ușile deschise” și foarte ușor „o dă în optimism” dacă acordă atenție doar părților bune.

O persoană optimistă știe că în orice situație are numai de câștigat (de cele mai multe ori așa este), și își fructifică șansele de fiecare dată când acestea apar. Acceptă atât succesul cât și eșectul pentru că știe că sunt complementare, și de obicei vin la pachet. E conștient că de el depinde raportul dintre ele.. și pe măsură ce timpul trece succesul devine o a doua natură.

Fără să lungesc „povestea”: pesimist-realist sau realist-optimist? Ce crezi că te duce (mai repede) spre succes?

„Act enthusiastic and you will be enthusiastic.” Dale Carnegie