Mulți oameni, din ignoranță, inconștiență și iresponabilitate ajung să trăiască o viață care nu-i a lor. Trăiesc după clișee ca „viața e o luptă”, „viața e grea”, „tre’ să ai bani ca să..”, etc.. și pentru că nu sunt buni „luptători” se complac în rolul de victimă și „lasă garda jos” (în sensul că devin pesimiști și nu se mai implică să facă ceva pentru binele lor).
Ba mai mult, își construiesc scuze sub formă de piedici: „dacă aș avea cutare chestie.. aș putea face.. altfel nu…”, dacă nu știu ce.. și uite așa săracii se trezesc victime, doar ca sunt propriile lor victime.
Ei bine fraților, am mai citit, văzut, cercetat și am ajuns la concluzia că viața este perfectă, este exact cum ar trebui să fie, doar că unii au o „problemă de percepție”.
Percepția este cea mai importantă, pentru că ea „reglează” modul în care interacționăm cu societatea. Gândește-te așa.. cum acționează o persoană care vede viața ca pe o luptă, cum reacționează o persoană care vede viața ca pe ocazie de a cunoaște, sau o persoană care crede că viața este o suferință continuă și așteaptă să vină viața de apoi și exemplele pot continua..
Ce încerc să subliniez e că fiecare vede viața într-un fel personal, însă ea este la fel pentru toți.. diferența de percepție te poate face fericit sau nu.. Gândește-te ce înseamnă sau ce este viața pentru tine, este important să știi și mai ales să fii sincer cu tine. În principiu ai două opțiuni, iubirea sau frica..
FERICÍR//E ~i f. 1) Stare de mulțumire sufletească deplină. 2) Stare de satisfacție deplină.
TRISTÉȚE s. f. stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; melancolie
Felul în care percepi viața te poate face fericit sau trist.. și tu poți shimba felul în care stau lucurile schimbînd lucrurile cărora le dai atenție.. Acordă atenție doar lucrurilor care te fac cu adevărat fericit (cele care îți fac plăcere nu sunt suficiente..).
Un învățat spunea următoarele lucruri: „Dacă totul merge bine, nu ai de ce să te plângi, dacă lucrurile merg prost, nu ai timp să te plângi, atunci ce rost are să te mai plângi vreodată?”.
În loc să te plângi mai bine faci ceva. Dar stai, dacă „greșești”. Din nefericire multe persoane cred că este o virtute să „nu greșești”. Așadar se abțin să aibă activități „nesigure”, numai să nu cumva să greșească; și „fiind fără greșeală” vor evidenția cu fiecare ocazie și vor face mare caz din greșelile celorlalți. Orice nimic este exacerbat.. șamd.
Frumos articol …
Mulțam’ George
Ce vedeti mai sus reprezinta esenta traiului bun si fericit.
Mulțam’ pentru comentariu Alexe, e bine că mai dai câte un semn..
Nu-mi place ceva la articolul tau si anume ca nu ai subliniat un lucru foarte, foarte important: Ce este perceptia? De unde vine perceptia? PROGRAMARE. Despre asta mi-ar fi placut sa citesc mai mult, decat despre problemele de perceptie pe care le au unii si sunt tare nefericiti… ‘problema nu este perceptia, problema consta in programarile noastre… ar fi minunat ca toti sa fim programati pentru a fi doar fericiti si multumiti cu ceea ce avem, dar nu e cazul, tocmai de asta am putea sa ne ajutam sa intelegem mai mult anumite lucruri… “nefericirea este si ea o programare foarte bine inradacinata in subconstientul nostru (subconstientul fiind mult mai puternic decat constientul) asa cum spune si Bruce Lipton… mai gandeste-te si la asta inainte sa vorbesti despre ignoranta si iresponsabilitate… trebuie sa avem o intelegere foarte buna despre ceea ce suntem, cum functionam si de ce avem anumite reactii… ei… nu e treaba usoara sa te reprogramezi, dar e posibil… Mult succes!
deci…consider acest blog cat si acest topic…unul din cele mai bune pe care le-am citit…
Ps: Colegu’ esti super ok…si realist si optimist si pesimit…!
succes in continuare !
Mulțam frumos pentru cuvintele frumoase! Sănătate, succes și numai bine!
Din prima_nu sunt ADI CRISTESCU (compozitor & interpret de succes) sunt doar un Adrian.(punct)
Si acum ;gandurile expuse in articol sunt relativ si de departe universale,pe toti (constient sau nu) ne framanta modalitatile prin care ne putem construi favorabil ‘imaginea’ subzistentiala a entitatii ce o reprezentam in contextul,deloc neglijabil (spatiu timp) al societatii in care vietuim.Utopia se autoexclude,pentru ca un factor prim si de neocolit ar fi structura ADN,informatia transmisa genetic (care involueaza sistematic pe mai multe planuri si bineinteles capata noi aspecte )in momentul procreatiei(aici fac referire la particularitatile de individ).Un al doilea element ar fi cadrul social(familia,societatea)in care incepem si continuam sa devenim ceea ce reprezentam ca si entitate (Homo Sapiens_intr-o prima instanta…bla…bla.urmata imediat de revelatia ‘implinirii’care in zilele noastre ar suna cam asa:Homo Muzicantus_Homo Politicus…multi Homo Casnicus si undeva sus tot mai sus Homo PC’us:))…).(punct)
Daca comentul a deranjat cu ceva,scuze!
Eventual un Mail de atentionare.
O zi buna!
Mulțumesc pentru intervenție Adrian!